.
videos
Alege chirurgul care te înțelege.
Specialiștii noștri maxilo-faciali tratează săptămânal cazuri de extracții ale dinților blocați in os, rezecții ale chisturilor dentare, sinus lift-uri, augmentări de os, tratamentul abceselor dentare complicate, precum și îndepărtarea tumorilor benigne sau maligne de la nivelul feței sau buzelor.
Odontectomia este procedura de extracție a unui dinte inclus sau parțial inclus, cel mai frecvent un molar de minte. Procedura este parcursă în următoarele etape:
Se folosesc ace atraumatice pentru a depune anestezic local
Se face o incizie în gingie pentru a expune dintele și osul înconjurător.
Se îndepărtează o parte din osul din jurul dintelui pentru a-l accesa.
Dintele este adesea fragmentat pentru a fi extras mai ușor.
Zona este curățată și suturată pentru a facilita vindecarea.
Pacienții sunt sfătuiți să evite alimentele dure, să mențină o igienă orală strictă și să ia analgezice pentru a gestiona durerea post-operatorie. Medicul iți va prescrie, după caz, un antibiotic potrivit pentru tine.
Gingivectomia este îndepărtarea chirurgicală a unei porțiuni de gingie. Se efectuează pentru a trata hiperplazia gingivală (gingii mari), pentru a permite accesul și curățarea unor zone subgingivale, sau în scop estetic. Vor fi parcurse următoarele etape:
Se aplică anestezicul prin ace atraumatice.
Se îndepărtează țesutul gingival excedentar folosind un bisturiu, laser sau electrocauter.
Gingia rămasă este modelată pentru a asigura un aspect natural și sănătos.
Post-operator: Pacientul trebuie să evite alimentele picante și fierbinți, să utilizeze soluții de clătire antiseptice și să urmeze instrucțiunile medicului pentru a preveni infecțiile.
Rezecția apicală este îndepărtarea vârfului rădăcinii unui dinte și a țesutului infectat în jurul acestuia. Se utilizată atunci când tratamentul endodontic eșuează repetat și se dorește păstrarea dintelui, dacă infecțiile repetate sunt locale și se poate remedia.
Post-operator: Pacientul va necesita o igienă orală riguroasăși control periodic pentru a asigura vindecarea corespunzătoare.
programareSinus lift-ul intern este o procedură de augmentare a osului maxilar în zona sinusului maxilar, necesară înainte de implantarea dentară în cazurile de insuficiență osoasă. Procedura decurge după cum urmează:
Se administrează anestezic local într-o zonă sporită pentru confort.
Printr-o mică incizie, se accesează sinusul maxilar prin spațiul dintelui lipsă.
Membrana sinusului este ridicată cu grijă.
Materialul osos este inserat sub membrană.
Incizia este suturată pentru vindecare grăbită și eficientă.
Pacienții trebuie să evite presiunea asupra sinusurilor (ex. suflatul nasului) și să urmeze recomandările medicului pentru a preveni complicațiile.
Sinus lift-ul extern este o procedură mai complexă de augmentare osoasă decât sinus lift-ul intern, indicată în cazurile de pierdere semnificativă de os maxilar. Procedura diferă față cea internă prin zona de acces și conține următoarele etape:
Se administrează anestezicul local într-o zonă sporită pentru confort.
Se face o incizie în gingie și se expune osul maxilar.
Se creează o mică fereastră în osul maxilar pentru a accesa sinusul.
Membrana sinusului este ridicată cu grijă.
Materialul osos este inserat sub membrană.
Incizia este suturată pentru vindecare grăbită și eficientă.
Pacienții trebuie să evite presiunea asupra sinusurilor (ex. suflatul nasului) și să urmeze recomandările medicului pentru a preveni complicațiile.
Adiția de os este procedura prin care se adaugă material osos pentru a compensa pierderea osoasă, esențială pentru succesul implanturilor dentare. Procedura de augmentare osoasă parcurge următoarele etape, în ordine:
Se administrează anestezie locală folosind ace atraumatice.
Se face o incizie pentru a expune zona unde va fi adăugat osul.
Materialul osos (autogrefe, alogrefe, xenogrefe sau materiale sintetice) este inserat.
Incizia este suturată pentru vindecare grăbită și eficientă.
Pacienții trebuie să urmeze recomandările medicului pentru a preveni complicațiile, adesea să menajeze zona asupra căreia s-a intervenit și să păstreze o igienă corespunzătoare.
Alegerea materialului osos trebuie să fie individualizată în funcție de necesități. Pentru volum mare de os necesar, oasele autogene pot fi preferate pentru eficacitatea lor biologică.
În majoritatea cazurilor, însă, oasele xenogene sunt preferate pentru că sunt disponibile imediat, fără nevoia de a efectua o procedură suplimentară și au costurile mai reduse.
Chisturile dentare sunt saci umpluți cu lichid sau țesut moale care se formează în jurul rădăcinii unui dinte sau în țesuturile maxilare. Ele pot apărea din cauza infecțiilor, leziunilor sau resturilor de țesut închistate.
Abcesele dentare, pe de altă parte, sunt infecții bacteriene ale dintelui sau ale țesutului din jurul dintelui. Acestea pot duce la umflături dureroase, sensibilitate la rece sau căldură, febră și alte simptome neplăcute.
Tratamentul prompt al chisturilor și abceselor dentare este esențial pentru a preveni complicațiile, cum ar fi:
Infecția din chist sau abces poate duce la răspândirea în țesuturile învecinate, inclusiv în osul maxilar sau mandibular.
Neglijarea tratamentului poate duce la deteriorarea dintelui afectat, până la punctul în care nu mai poate fi salvat și trebuie extras.
În cazuri rare, infecțiile netratate pot duce la complicații sistemice grave, cum ar fi endocardita (infecție a inimii) sau septicemia (infecție generalizată).
.svg){kind=icon}
